Paradoxul care explică de ce nu am găsit încă extratereștri
Extratereștrii au fost o constantă în mintea oamenilor de când aceștia au descoperit că dincolo de planeta noastră există și alte lumi. Dar, deși muli cred cu tărie în existența extratereștrilor, cum se face că nu omenirea nu a găsit niciunul până acum?
Facem abstracție în acest articol de teoriile conspirației care ne spun că omenirea știe de existența lor de milenii și că au fost ținuți ascunși de privirea oamenilor de rând. Plecăm de la cea mai evidentă premisă: că nu s-a găsit nicio ființă extraterestră și nici nu am primit vreun semnal dubios de cineva sau ceva din galaxie.
Ai fi tentat să spui franc: „Păi e simplu, nu s-a găsit niciunul pentru că nu există”. Ei bine, nu știm, dar să zicem că ei există. Cum se face că nici noi, nici ei nu am intrat în contact?
În anii 1950 s-a conturat un set de explicații științifice cu privire la acest fenomen chinuitor, care a fost denumit Paradoxul Fermi, după numele celui care l-a teoretizat, Dr. Enrico Fermi. El a descris aparenta contradicție dintre lipsa dovezilor existenței unei civilizații extraterestre și marea probabilitate de a exista viață și pe ale planete.
Ce crezi acum? Nu e chiar atât de simplu să negi un fapt, atât timp cât niște oameni întregi la minte sunt convinși de posibilitatea de a nu fi singuri în Univers. E cam același lucru cu religia. Nu poți explica în totalitate forțele care ne ghidează viața, dar nici nu poți vedea aceste forțe.
Una dintre explicațiile Paradoxului Fermi e că presupune costuri enorme pentru o civilizație extraterestră să colonizeze galaxia. Sau poate că extratereștrii sunt acolo, dar nu avem noi mijloacele necesare pentru a-i identifica. Alții sunt de părere că ființele nepământești nu ne dau atenție nouă, homo sapiens, pur și simplu pentru că suntem prea neinteresanți și juvenili.
Un fizician rus pe nume A. A. Berezin credea că la un moment dat, în cele 13,8 miliarde de ani după Big Bang, o civilizație extraterestră s-a angajat într-un proiect de amploare de cucerire a galaxiei, dar, în timpul acestui proces, au eradicat fiecare formă de viață întâlnită. La fel cum fac echipele de constructori pe șantier, când elimină, accidental, coloniile de furnici din subteran.
Totuși, și această teorie e improbabilă. În această perioadă ce a urmat după Big Bang ne-am făcut și noi simțită prezența, timidă, ce-i drept, la nivel cosmic, dar suntem acolo și noi. Cum se putea să nu fi descoperit o urmă cât de mică a unei eradicări a oricărei forme de viață ce ar fi existat înaintea noastră?
Putem lua ca exemplu Imperiul Roman. Până în anul 200 d.Hr., romanii și-au pus amprenta pe întregul bazin mediteranean (și nu numai). Și ei au măcelărit popoare în drumul lor, dar nici măcar romanii nu au putut să eradicheze toți opozanții imperiului. Și nici nu aveau interesul să facă asta, pentru că nu mai puteau construi un imperiu.
De fapt, Paradoxul Fermi nu prea explică nimic, nu concret, ce puțin. Dar măcar cineva a vrut să încerce să explice de ce omenirea se chinuie atât de mult să găsească ceva care nu prezintă aproape nicio probă de existență.